Ultimii doi ani au trecut în fugă, cu “bune”, cu “rele”, dar cel mai important, cu muuult “normal”. Citeste mai departe →
Categorie: Copilul cu glas de miere si suflet de inger
2 luni +1 saptamana = 3cm … mai mult decat aritmetica, viata!
Nu am crezut vreodata ca cifre simple vor fi atat de importante in viata noastra, ca ne vom masura timpul in zile, saptamani si luni, pentru ca apoi sa transformam totul in centimetri! Si ca voi trai o bucurie atat de mare la auzul unei cifre atat de mici! Am fost la control; cu inima mica… acasa parea ba ca… Citeste mai departe →
Tratament, analiza sau injectie?
Si uite ca a trecut timpul si chiar daca nu am mai scris, nu inseamna ca nu s-a mai intamplat nimic. In februarie 2015 ne-am hotarat sa luam taurul de coarne, sa facem si RMN-ul si sa incercam sa obtinem aprobare pentru tratament… macar pentru o perioada de proba. Zis si facut. Am facut RMN cu sedare (of, micutul, asa… Citeste mai departe →
Un drum lung fara harti sau GPS…
N-am mai scris… poate din lipsa de timp, poate din relaxarea vestii aflate… Ei bine, n-a fost ultimul episod… “Mami, eu vreau sa cresc doar cu anii!”, imi sopteste micutul meu care maine implineste 5 ani, dupa ce ii povestesc depre tratamentul pe care va trebui sa il urmeze. Citeste mai departe →
Ultimul episod… sau poate primul?
16 iunie 2014 – o data pe care trebuie sa o tinem minte in povestea noastra… Data cand ne-am internat pentru investigatiile amanuntite care urmau sa ne puna un diagnostic, dupa 2 tentative esuate de a ne interna (pentru ca primavara copiii racesc!). Am facut bagajelul, ne-am pregatit si am pornit spre spital. Puiul de om, vesel, senin si linistit… Citeste mai departe →
“Mami, sunt barbat!”
Timpul trece, pentru unii mai repede, pentru altii mai incet… Si sufletul puiului nostru de om creste, intr-o zi cat al altora in 10! In fiecare dimineata ma trezesc intrebandu-ma cu ce ma va mai surprinde azi, cu ce vorba dulce sau gest cald… si in fiecare zi apare ceva nou: -“Mami, nu mai am prietena la gradi, tu esti… Citeste mai departe →
Pentru unii din noi “pas cu pas” inseamna “cm cu cm”
A venit si ziua Controlului… emotii mari pentru noi, parintii, un control normal, “la doamna doctor care ma masoara” pentru Vlad. Inca de dimineata m-am tot gandit la cei 2 cm masurati de noi si cum vor fi ei interpretati… cumva in sufletul meu ceva nu se lega si m-am lamurit ce era acel “ceva” la control: cei 2 cm… Citeste mai departe →
Ne-au cam ramas pantalonasii scurti… ne bucuram, sau…?
Zilele trec una dupa alta, si incet-incet, creste si puiul nostru… Mai deunazi am observat ca pantalonasii de la pijama sunt cam scurti… si parca si cei de trening, si jeansii… Pentru unii parinti poate fi un motiv de ingrijorare caci e semn de cheltuieli; nu si pentru noi, care strangem de ceva vreme hainute de la fratiorul mai mare… Citeste mai departe →
Curajul se masoara in zambete, nu in centimetri
Azi mi-am luat inima in dinti si am dus ingerasul la dentist… De ce? Pai lipsa hormonului de crestere ne-a “ajutat” sa avem si o deficienta de smalt pe maselute si pe canini… Ne spalam pe dinti, folosim pasta cu fluor, dar trebuia sa ajungem si aici, din pacate… déjà in locurile unde nu are smalt au inceput sa apara… Citeste mai departe →
Joaca cu “masura”
Uite asa a venit si sfarsitul lui 2013, aproape pe furis, fara sa il simtim… Am fost plecati la munte, unde doar Andi a schiat (lui Vlad inca ii este teama), am facut bradul, am cantat colinde… Micutul nostru chiar vrea sa fie mare. Nu mai primeste ajutor nici macar cand da de ceva mai inalt… se descurca el, destul… Citeste mai departe →