Timpul trece, pentru unii mai repede, pentru altii mai incet… Si sufletul puiului nostru de om creste, intr-o zi cat al altora in 10!
In fiecare dimineata ma trezesc intrebandu-ma cu ce ma va mai surprinde azi, cu ce vorba dulce sau gest cald… si in fiecare zi apare ceva nou:
-“Mami, nu mai am prietena la gradi, tu esti prietena mea! Tu, tati si Andi sunteti cei mai buni prieteni ai mei!”
-“Mami, pot singur, sunt barbat!”
E uimitor sa vezi un corp atat de mic dezvoltandu-se atat de frumos… Si uneori e ciudat sa-l vezi ca deja citeste cuvinte de 4-5 litere, ca deja scrie cam tot ce isi doreste, dar inca nu ajunge la uriasa chiuveta din baie fara scarita de ajutor.
Si e asa simpatic cu toate vorbele lui “de copil” si intrebarile la care greu gasesti un raspuns:
-“Mami, de ce e podeaua tare?” – ma intreaba cand cade si se loveste la cap; sau, din aceeasi poveste: “Mami, de ce se fac usile tari?” – cand ii spun sa nu se joace cu usa, ca isi poate prinde degetul.
-“Mami, esti vesela pe mine?” – e intrebarea care vine imediat dupa ce face ceva bine… si cine sunt eu sa-l corectez gramatical, caci e asa de dulce vorba lui, si pare ca o rosteste cu inima…
Mai deunazi am avut cu el o discutie ce m-a pus serios pe ganduri:
-“Mami, ti-am facut o feRicitare speciala, unde este?”
-“Am pus-o bine, dar se zice feLicitare, sa stii!”
-“Ba nu, e feRicitare!”, imi spune el zambind
-“A, pentru ca e fericita?”, zic eu, mandra ca am priceput…
-“Nu mami, pentru ca tu esti fericita cand ti-o dau!”
Am ramas intrebandu-ma de ce nu le zicem “feRicitari”… e asa logica explicatia lui… doar le oferim ca sa facem oamenii feRiciti, nu feLiciti, nu?
Si uite asa, zilele trec cu zambete, cu miere si dragoste, una cate una… Ne ajuta sa uitam ca am ratat doua programari la analize din cauza virozelor; ne ajuta sa zambim cand suntem prea obositi; sa fim fericiti ca suntem impreuna si sa nu mai conteze cat de sus e manerul de la usa.
Cu drag,
r.
Follow