A fost odata ca niciodata o zana, Zana Primavara. Si se ocupa aceasta de inflorirea copacilor, de rasarirea sorelui, de aparitia ghioceilor si de re-intoarcerea pasarilor calatoare.
Intr-o zi, vazu copiii ce plecau in vacanta.
-De ce sa nu imi iau si eu o vacanta? Eu m-am ocupat mereu de aducerea primaverii si in rest, le ajutam pe celelalte zane cu pregatirea altor anotimpuri, alegandu-ma cu nimic. De data aceasta, imi voi lua si eu o vacanta, se gandi aceasta.
Strecurandu-se intr-un ghiozdan, pleca intr-o scurta vacanta. Copilul ce avea acel ghiozdan se ducea la bunici, unde avea o casa mare. Zana isi facu culcus sub patul baiatului, folosind pe post de perna o bucata de paine si ca plapuma, niste praf.
Cand se intoarse, florile erau ofilite, copacii desfrunziti, pasarelele triste si ghioceii disparuti.
-Ce s-a intamplat, soro? intrebara celelalte zane.
-De ce ai plecat? Stii ca noi nu suntem la fel de indemanatice ca tine la controlarea anotimpurilor! Ajuta-ne!
Cand auzi ca celelalte zane nu puteau controla anotimpurile fara ajutorul sau, afla de ce nu a avut niciodata o vacanta, deoarece lumea avea nevoie de ea. De indata se apuca de munca: re-inflori copacii, goni nori de pe cer, chema ghioceii la soare si spuse florilor sa se deschida.
De atunci, primavara, cand Zana Primavara e in vacanta, vremurile sut urate, iar cand se intoarce, totul se coloreaza cu viata.
(A.S. Pirojoc)
Follow