A fost odata ca niciodata, pe cand se imbratisau oaia cu lupul si se potcovea greierele cu sase potcoave la un picior,a fost odata o vulpe, sireata cum numai ea putea fi. Si cu toate ca pacalea si fura, numai binele de ea se alegea. Cred ca stiti cum l-a pacalit pe urs si cum l-a facut pe corb sa-si lase cascavalul. Rea mai era si ea! Ei, cu toate astea, la fel s-a intamplat si de aceasta data.
Pe cand se plimba in cautare de mancare, dadu peste o gaina ratacita.Dadu un ocol. Pe la jumatate vazu doi fermieri cu pustile incarcate.
-Deci este o capcana, zise vulpea. Ii veni o idee. O, lupule! Am ceva pentru tine!
Lupul veni de indata.
-Ce? Arata-mi!
Vulpea arata spre gaina.Lupul se repezi hamesit catre prada.Imediat se auzi o impuscatura, iar lupul pleca schiopatand.
In timp ce fermierii incarcau pustile, vulpea fura gaina si fugi la vizuina ei.
– Ti-a placut cadoul lupule? gandi vulpea, razand in sinea ei.
A.S. Pirojoc