Povestea Ingerilor – de Dorina Paduraru

O fetiţă mică, mică,
A-ntrebat pe-a ei bunică:
– Buni, ştii cumva de este
Despre îngeri o poveste?

– Oo, şi ce poveşti mai ştiu
Care-n muulte cărţi se scriu,
Zice ea cu glas duios
Şi cu chipul luminos.

– Spune-mi-o cea mai frumoasă!
– Uite-o carte- mare, groasă
Este plină cu poveşti
Din minunile cereşti.

Sus în Cer era o dată
Un pustiu întins de vată.
Dumnezeu – Tatăl stătea,
Că-i prea singur se gândea.

Într-o clipă! Ca- n poveşti!
Nouă cete îngereşti.
Repede le-a aşezat
Peste cerul lumint.

Le-a dat glas dulce, duios
Chipul mândru şi frumos
Şi aripi de nor, uşoare
Luminoase, ca să zboare.

A făcut soare şi stele
Lună, flori şi păsărele,
Şi-o mulţime de copii
S-o păzească îngerii