Am un fratior mai mare

Mami, si eu am in clasa copii mai inalti decat mine. Si eu am aceeasi problema ca Vlad?”

Aceasta a fost prima reactie a fratiorului mai mare cand a aflat de problema lui Vlad. E greu pentru el sa inteleaga… Si-a dorit mult un fratior, sa aiba un partener de joaca. Il cauta inca si au inceput sa fie tot mai apropiati. Ii ofera dragoste, dar se si supara cand cel mic nu sties au nu poate sa se joace in ritmul lui.

Andi e un copil frumos, de 8 ani si jumatate. E un artist ca fire si ca inclinatie… picteaza, danseaza si canta la pian. E un copil care creste “in parametri”, un copil istet, nazdravan si care debordeaza de energie… si uneori e un copil frustrat ca fratele lui nu tine pasul cu el, ca parintii nu ii acorda cata atentie si-ar dori…

E greu sa faci balanta sa nu se mai incline… e greu sa-l faci sa inteleaga… El nu s-a jucat niciodata static, e intr-o permanenta miscare (fizic si psihic)… ii place sa alerge, sa mearga cu bicicleta (ar face un tur de Bucuresti fara probleme)… In vara aceasta i-am luat si fratiorului bicicleta, dar el nu tine pasul cu Andi, e mereu in urma si oboseste repede… iar Andi are nevoie de un partener cu care sa mearga cot la cot.

Si pana acum a fost usor… greul acum incepe, cand vor veni zile de internari pentru analize, cand mami va fi “a lui Vlad”, iesiri afara calculate in functie de ora de injectie a lui Vlad, reusite care poate vor fi sarbatorite cu intarziere…

Il sperie ideea sa nu aiba si el o problema, mai mult decat sa o constientizeze pe a fratiorului lui si e normal! Este doar un copil, care are nevoie de atentie si dragoste, care e egoist nu din rautate, ci din nevoie de afectiune… E normal sa se intrebe daca pe el l-am monitorizat la fel de atent, daca am avut aceeasi grija… Nu tine minte primii ani de viata; stie doar ca atunci cand a venit Vlad, nu totul a fost cum si-a imaginat: nu a putut sa-l tina in brate imediat, deoarece a stat la incubator; nu a putut sa ii arate dragostea lui pentru ca putea aduce viroze de la gradinita; nu a putut sa se joace imediat cu el – era prea mic… si inca e prea mic. Nici macar in locuri amenajate de joaca nu pot merge impreuna – multe au restrictie de inaltime, nu de varsta (!?), pentru ca cei care impun restrictiile nu se gandesc la acesti copii, mici de statura, dar perfect capabili sa se joace conform varstei. E greu pentru el cand ii cerem ajutorul (“Ajuta-l te rog pe Vlad sa ia paharul, ca nu ajunge”) – poate face altceva atunci, sau poate nu are chef mereu sa fie “cel mare”.

Si cu toate acestea, il iubeste mult pe fratiorul lui… si sunt momente de tandrete intre ei absolut sincere. Si daca fratiorul lui e cel care il roaga, il ajuta imediat.

Doar ca isi doreste sa creasca… mai repede.

 

Cu drag,

r

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *