Joaca cu “masura”

Uite asa a venit si sfarsitul lui 2013, aproape pe furis, fara sa il simtim… Am fost plecati la munte, unde doar Andi a schiat (lui Vlad inca ii este teama), am facut bradul, am cantat colinde…

Micutul nostru chiar vrea sa fie mare. Nu mai primeste ajutor nici macar cand da de ceva mai inalt… se descurca el, destul de repejor – cu un scaun, un taburet sau o masuta – si nu o sa-l auzi vreodata spunand “ajuta-ma” decant atunci cand epuizeaza toate resursele. Si e suficient de mare sa isi dea seama singur “trebuie sa mai cresc, mami”. Insa cu fiecare zi care trece, lumea din jurul lui se mareste… uneori natural, iar alteori nedrept.

De exemplu, de Revelion am fost la niste prieteni dragi, care au un prichindel de nici 3 ani impliniti… si Vlad e déjà un pic mai mic decat el… dar nu se supara si nici nu intreaba inca “de ce?”.

Mai rau este cand vrei sa ii oferi aceleasi oportunitati ca oricarui copil de 4 ani… cand vrei sa il dai intr-un montagne-russe inofensiv si amuzant pentru copiii ca el… si acolo te lovesti de nedreptatea, ignoranta sau poate doar nepasarea unora… caci la intrare gasesti un semn “permis copiiilor cu varsta peste 4 ani si inaltime peste 100cm” Si ca sa fie tacamul complet, la bariera (!?) gaseai un metru care te “incadra” la permis/nepermis LLL… Pai si daca avem 4 ani si 96cm de ce sa nu avem voie? Doar pentru ca suntem “altfel”? Si din pacate nu e singurul loc in care discriminarea face rau unor suflete nevinovate… pana si in parcuri de distractii célèbre, faimoasa “masura” de la intrare te eticheteaza “conform cu varsta” sau nu LL… Adica un adult cu nanism si in varsta de 30 ani ce ar trebui sa faca?  Sa se dea in cescute de cafea si sa intre in piscina de copii? Oameni buni, ei nu au neaparat un deficit motor si/sau psihic… ci doar de crestere! A, si unul major emotional, cand dau in viata peste obstacole false, puse doar pentru ca unora nu le pasa!

Uimitor este ca acest suflet mare ascuns intr-un corp mic si firav este atat de echilibrat si de senin… Credeti ca s-a suparat? Ca a facut o criza de tantrum pentru ca nu m-am tinut de promisiune? Nici gand… a zambit, si cu glasul lui de miere mi-a spus: “Mami, cand fac 5 ani o sa pot?” “Da, iubirea mea” “Atunci hai sa gasim alt trenulet pentru varsta mea”… si a mers la cel pentru piticuti de 3 ani, si a ras in hohote si la sfarsit a multumit pentru plimbare…

Sa aveti cu totii un 2014 cat mai frumos si plin de candoare! Sa invatam ca bucuriile nu au marime si joaca nu se face cu “masura”!

Cu drag,

r.

  1 comment for “Joaca cu “masura”

  1. alina
    6 ianuarie 2014 at 17:10

    Vladut,
    e muult mai rau sa fii mic la minte. Intr-o zi o sa imi dai dreptate.
    te sarut cu drag..si dor si iti pup obrajorii bucalati.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *